Half

Lumina asta LED din baie e ciudată.

Părul meu o reflectă pe toată.

 

O parte a albit.

La restul culoarea a mai slăbit.

 

14 ani și ceva am copilărit.

Următorii 14 nu știu ce am păzit.

Anunțuri

Fata cu lumina

Nu am privit-o niciodată în felul ăla.

Fețișoara și trupul ei fragil îmi transmiteau doar inocență.

Mi-era dragă, în secret, dar tot pe ascuns căutam indecență.

Nu știam cum se numește sau cum vorbește,

Pân-am auzit-o într-o seară, întâmplător.

Chiar și acum mi-e dor,

Cum glasul ei, pentr-o sutime,

A licărit în beznă cu a sa lumină.

Apoi, într-o întunecată dimineață,

Mi-a risipit orice urmă de ceață.

E cea mai frumoasă fată,

Văzută la prima oră vreodată.

 

CI CI

Of, CI. CI. , te credeam uitată,

Când azi te-am văzut încă o dată.

Erai cu mama ta și c-un băiat,

Era altul, nu Leonard.

Of, de ce mi-a păsat?

Că din 2013, acum l-ai schimbat.

Autopalpare

Citeam amuzat acum câteva zile un articol cu mărturisiri anonime despre masturbarea la job. N-am încercat niciodată asta la muncă și nici în corpurile facultății. Singurul spațiu public în care am făcut-o este WC-ul liceului, acum mai bine de un deceniu.

Era vineri seara și ultimele două ore erau de educație fizică. Se juca volei și nu-mi plăcea. De obicei îmi lăsam colegii în sala mare de sport și coboram în cea mică la tenis de masă sau la aparatul de ridicat greutăți. Dar în săptămâna aia am rămas la volei. Volei… pe bancă.

Eram foarte atent la baloanele de joc. Parcă aș fi vrut să le simt și eu în mâini. Nu jucasem niciodată. Mingile Iuliei mă chemau în teren. Sus-jos, sus-jos, țopăiau în echipamentul ei, la fiecare pas și pasă. La dracu, știam cine sufla în supapele ei, întărindu-i-le. Trebuia să-mi descarc urgent revolverul, de furie. Nu la propriu, cu gloanțe în „sufleurul Iuliei, ci la figurat, cu spermă în WC-ul instituției. În pauză ar fi fost nașpa, prea multă vânzoleală prin toalete, așa că mai bine chiuleam pe furiș în miezul ultimei ore. Zis și făcut, numai că în toaleta băieților tot am dat de două fete care se ascundeau acolo, la fumat. Ceva obișnuit în liceul nostru. Mi s-a părut totuși o idee palpitantă s-o fac în preajma lor, despărțit de ele doar de o ușă de metal subțire. Mi-am făcut curaj și ascultând acele voci încă neîngroșate de tutun, am visat că pe sub tricoul Iuliei făceam o sânopalpare. De fapt îmi făceam mie însumi o palmare. O puțopalmare. O puțopalpare.

Ca un palmist. Puțopalmist, whatever.

 

Hoțul

Când mi-am deschis blogul ăsta m-am gândit puțin și la o ea.

Nu mult. Ce ar zice dacă ar citi pe aici sau cât de frumos ar fi să scrie și ea la un blog.

Acum am rărit postările pentru că mă gândesc cam mult la aceeași ea, din moment ce restul fetelor mi s-au evaporat din minte.

Pentru a scrie îmi plăcea diversitatea, dar e singura care a mai rămas aici, în capul meu și l-a ocupat pe tot.

Compar toate înfățișările cu a ei, sperând să-mi placă vreuna măcar la fel de mult, să am și eu încă o dată concurență-n emisfere.

Degeaba, adversară nu-i găsesc, iar pe învingătoare îmi vine să o ocolesc.

Dacă simte ce gândesc?

Că-i ascund un premiu în stil hoțesc?

 

No copyright infringement intended

Ziceam să nu mai trec pe aici. Prea multe vorbe scrise și prea puține fapte. Dar fără vorbe mai ajung la fapte? Mai degrabă tot la necurate. Fapte.

Hai că poate în 2016 o să fiu în stare să schimb sponsorul blogului. Că nu fumez nici Kent sau altceva, dar Kenvelo chiar mai port. 😆

Kenlove

Închis

De acum o să postez mai rar,

Muzele neașteptat dispar,

Altele în loc nu prea apar.

 

Și-au găsit toate amorez,

Eu pentru cine să mai aberez?

 

La curve totul e mecanic,

Nici vulcanic și nici trainic.

 

Portofelul pentru ele l-am închis,

Iar cu restul oricum dau chix,

Declar femeia de neatins.

 

În caz că v-am mâhnit,

Urați-mi pe un ton înveselit

Lăbuș fericit!

😆

„Revederea de liceu”

Îmi place să citesc… forumul ăla în continuare. Mă uitam adineauri peste postările noi și mi-a atras atenția un nickname preluat dintr-un film de acțiune…

Suspectul meu îl mai folosise și în alte părți: pe softpedia și chiar și pe blogspot!

50% sigur că-i el, intru pe profilul lui de curvar ucenic și văd drept confirmare că tăntălăul avea completată data nașterii întreagă și corectă. 😆

Îmi spusese încă din liceu că mai mergea la curve, că-ncepuse devreme, de la 14-15 ani. Apoi, la 17 ani, prima lui prietenă a rămas gravidă cu el și a păstrat copilul. El n-a fost de acord, a suferit mult, iar ai lui habar n-au nici acum că sunt bunici de vreo 10 ani. Acum e într-o relație de 8 ani cu o tipă și nu mă gândeam că uneori o mai schimbă, pentru o clipă.

O nouă nominalizare

Era început de august atunci când am aflat ce-i aia Liebster Award. Acum, la trei luni după, când credeam că leapșa n-o să mai revină la mine, enigmatica Hope îmi adresează 11 noi întrebări:

1. Care este ultimul lucru nebunesc pe care l-ai făcut? 

Hmm, faptul că am trecut aseară pe roșu ca pieton se pune?

2. Cum vezi tu începutul unei zi perfecte?

În niciun caz cu o ceață ca-n dimineața asta. Prefer un răsărit la malul mării, vara.

3. Ce carte te-a dezamăgit și de ce?

Nu-mi amintesc în momentul ăsta nicio carte dezamăgitoare. Nu le pot numi așa nici pe cele pe care le-am abandonat.

4. Cea mai bună întâmplare din viața ta este..?

Nu știu, viața însăși. Sunt recunoscător pentru cum e.

5. Cărțile sau filmele?

Ambele, doar că mereu mă dezamăgesc filmele făcute după cărți.

6. Acea EA care să fie jumătatea, ar trebui să fie..?

Ăsta e un subiect sensibil. 🙂 Cred că trebuie să fiu eu un pic mai altfel ca să devin o jumătate. Acum poate sunt doar un sfert sau, hai, o treime. :))

7. Cum te-ai descrie în trei cuvinte (NU fizic)?

Cap în Nori. :))

8. Ce carte îți dorești și nu o ai în bibliotecă?

Volumul 3 din trilogia Lumea de cerneală.

9. Ce înseamnă dragostea pentru tine?

Bucuria de a fi înconjurat și de oameni buni.

10. Cafea sau ceai?

Ce ai. 😉

11. La ce nu ai putea renunța pentru nimic în lume?

Nu pot renunța la părțile bune pe care le simt la mine în suflet. Există și d’alea!

Mda, constant că mi-e lene să formulez alte 11 întrebări…