Complet singur

Singur am fost mereu, dar complet singur, niciodată! Îmi aveam părinții. Întâi s-a dus tata, acum a plecat și mama.

Astăzi încerc să nu plâng prea mult după ea, deși merită fluvii de lacrimi. Încerc să fiu optimist și să mă gândesc că tot răul ăsta va conduce spre ceva bun, că o să mă facă să-mi doresc să nu rămân așa, complet singur. Trebuie să descopăr că pot iubi și pe altcineva, că pot fi iubit la rându-mi de altcineva.

Mă temeam să o supăr. Nu voiam să o neliniștesc plecând la ore mai târzii să mă întâlnesc cu X sau cu Y, care poate ar fi fost fete bune pentru mine. Recunosc că mi s-ar fi potrivit de minune replica Hai rămâi cu mă-ta! și nu mi-e rușine deloc de asta. Așa a fost cel mai bine pentru inima ei prea grijulie.

Am rămas al nimănui, dar trebuie să schimb asta.

 

Anunțuri

Kent Kiss

Am visat-o pe Carmen și nu înțeleg de ce. Nu mă mai gândisem deloc la ea. Momentul e depășit demult. Carmen e fata aia pe care nu m-am dus să o cunosc pentru că a plouat în ziua în care ar fi trebuit să o aștept în stația de autobuz, la revenirea ei de la ASE, din Capitală. Carmen e CI CI și am văzut-o doar ca stalker, pe furiș.

Am visat-o acum sărutându-mă așa de tare încât mă dureau dinții ăștia mari și ieșiți în față. De fapt, buzele mă dureau, împinse tare către ei. Durerea din vis m-a trezit. M-am gândit că dacă aș fi avut parte în realitate de săruturi ca ăla, dinții mi-ar fi fost poate mai drepți. Sărutul văzut ca aparat dentar, haha.

Așa își încheia Carmen fiecare mesaj, haha.

 

Dezlegare

Sunt în post. Nu de trei săptămâni, ci de câteva luni.

Nu pentru Paști, ci de la Crăciun.

N-am mai scris de două luni.

Nici n-am cum. Nicio escortă dinainte de Crăciun.

M-am văzut cu prima fată de pe Tinder

A fost cea mai slabă întâlnire ever!

În schimb, m-am reîntâlnit cu fata care-mi aduce cărți.

Romane la schimb, cu toate că ploua și era luni.

Să (ne) citim mai repede! Să nu mai treacă luni!

 

 

Ianuarie, 03

Trei zile și te-am întâlnit.

În trei ani, doar două ca tine am crezut că am găsit.

O singură dată cu ele am ieșit.

Dar tu gândul mi l-ai citit,

O carte cu împrumut mi-ai dăruit.

Acum că schimbul e împlinit,

A doua întâlnire nu mai e de ocolit.

 

Bună dimineața, 2017!

La mulți și buni ani!

Nu-mi vine să cred că 2017 e aici și lucrul ăsta mă face să scriu! Anul ăsta schimb prefixul. În septembrie o să ajung la 30 de ani, iar Kent Love la 3 ani. Ar trebui să am despre ce vă scrie, nu?

ÎnDepărtare

Noiembrie, deci iulie era departe. Din zi în zi tot mai departe. Ultima femeie atinsă. Ultimele buze roșii și ultimele unghii îngrijite ce s-au îngrijit la rândul lor de mine erau foarte departe.

Era cazul să urc în cameră cu blondina aia îmbracată bine. Gros, dar bine și în sensul celălalt. Ascundea ceva frumos sub geaca aia alba.  Sânii, ca două dealuri înzăpezite. Văzusem colinele și dezgolite, în poze ceva mai înainte.

M-a întrebat: Mergem? Sunt OK? Îți plac? și am mințit. N-am mai urcat. 😦

Un apel pierdut

Ziua asta gri mi-a fost chiar ciudată. De dimineață mi-am uitat telefonul pe silențios și nici nu i-am simțit vibrațiile prin pantalonii ăștia largi de ploaie. Mi-am adus aminte să-l verific undeva spre ora 09. Pe ecran scria că am ratat un apel de la Elena. O anume Elena, cu tot cu nume de familie și cu celălalt prenume. Nu-mi venea să cred. Oare ce o fi vrut după un an în care nu ne-am mai scris nici măcar mesaje? Era totuși un apel de 10 tonuri, deci nu cred că greșise destinatarul…

Intru în istoric. Era Elena, acea Elena cu tot cu nume de familie și cu celălalt prenume. În dreptul ei, un număr ciudat. Prefix de Telekom, nu de Vodafone. Hmm, poate și l-a schimbat și aplicația mea de facebook a descoperit treaba asta. Sun și par să greșesc persoana: îmi răspunde un coleg de muncă! El mă căutase. Verific agenda, contactele erau în regulă. Aveam numărul lui, iar la Elena era doar numărul ei, doar că în istoric persistă eroarea chiar și acum. Poate un restart ar ajuta.

Acum aș vrea să șterg totul de aici, dar îmi făcusem o promisiune… Să mențin blogul ăsta până reușesc să sparg sloiul de gheață care încă mă-nconjoară. Așa că o respect și mai aștept.

Titlu

Atâtea idei nescrise, atâtea povești nespuse…

Ce rost are să umplu aici pagini când EI i-am scris un singur cuvințel de atâtea luni?

Ce folos să aglomerez pe blog cuvinte când EI i-am spus doar unul în atâția ani?

La ce bun să știe toată lumea, numai EA să nu?