Autopalpare

Citeam amuzat acum câteva zile un articol cu mărturisiri anonime despre masturbarea la job. N-am încercat niciodată asta la muncă și nici în corpurile facultății. Singurul spațiu public în care am făcut-o este WC-ul liceului, acum mai bine de un deceniu.

Era vineri seara și ultimele două ore erau de educație fizică. Se juca volei și nu-mi plăcea. De obicei îmi lăsam colegii în sala mare de sport și coboram în cea mică la tenis de masă sau la aparatul de ridicat greutăți. Dar în săptămâna aia am rămas la volei. Volei… pe bancă.

Eram foarte atent la baloanele de joc. Parcă aș fi vrut să le simt și eu în mâini. Nu jucasem niciodată. Mingile Iuliei mă chemau în teren. Sus-jos, sus-jos, țopăiau în echipamentul ei, la fiecare pas și pasă. La dracu, știam cine sufla în supapele ei, întărindu-i-le. Trebuia să-mi descarc urgent revolverul, de furie. Nu la propriu, cu gloanțe în „sufleurul Iuliei, ci la figurat, cu spermă în WC-ul instituției. În pauză ar fi fost nașpa, prea multă vânzoleală prin toalete, așa că mai bine chiuleam pe furiș în miezul ultimei ore. Zis și făcut, numai că în toaleta băieților tot am dat de două fete care se ascundeau acolo, la fumat. Ceva obișnuit în liceul nostru. Mi s-a părut totuși o idee palpitantă s-o fac în preajma lor, despărțit de ele doar de o ușă de metal subțire. Mi-am făcut curaj și ascultând acele voci încă neîngroșate de tutun, am visat că pe sub tricoul Iuliei făceam o sânopalpare. De fapt îmi făceam mie însumi o palmare. O puțopalmare. O puțopalpare.

Ca un palmist. Puțopalmist, whatever.

 

Anunțuri

Hoțul

Când mi-am deschis blogul ăsta m-am gândit puțin și la o ea.

Nu mult. Ce ar zice dacă ar citi pe aici sau cât de frumos ar fi să scrie și ea la un blog.

Acum am rărit postările pentru că mă gândesc cam mult la aceeași ea, din moment ce restul fetelor mi s-au evaporat din minte.

Pentru a scrie îmi plăcea diversitatea, dar e singura care a mai rămas aici, în capul meu și l-a ocupat pe tot.

Compar toate înfățișările cu a ei, sperând să-mi placă vreuna măcar la fel de mult, să am și eu încă o dată concurență-n emisfere.

Degeaba, adversară nu-i găsesc, iar pe învingătoare îmi vine să o ocolesc.

Dacă simte ce gândesc?

Că-i ascund un premiu în stil hoțesc?