Next level

Da, e adevărat, n-aveam cum să renunț brusc la stricate. Diferența e că înainte mă întristam la câteva zile după ce mergeam la ele, în timp ce acum parcă sunt posomorât încă de cum iau decizia de a le face o vizită. Ceva s-a schimbat. Uite, gândurile îmi fug acum la colega aia prostuță care cred că mereu a vrut ceva cu mine și parcă-mi vine să-mi demonstrez c-o pot avea. Chiar săptămâna trecută am întâlnit-o pe bulevard și nu știu ce mi-a venit de i-am făcut un compliment. Deja se fâstâcea și încurca cuvintele. Ba chiar am vrut să avansez propunându-i să continuăm discuția în week-end, la o ceașcă sau un pahar de ceva. Regret că n-am făcut-o. Și totuși, a doua zi mi-a scris pe facebook. Din păcate, nici acum nu prea știe să-l folosească. Răspunde după nu știu câte ore sau chiar zile. Odată mi-a răspuns la mesajul de la mulți ani după fix un an. E drept că nici telefonul ăla vechi cu taste n-o prea ajută. O să trec pe SMS-uri.

Anunțuri

Ziua în care am vrut să-mi pierd virginitatea

Privind în urmă, văd un băiat tare caraghios. Lucrase 4 ore suplimentare și ceruse în contul lor o zi liberă, nu bani. Acasă spusese că a fost plătit pentru ele, așa că în acea zi de odihnă a ieșit pe ușă tot la 6 dimineața, mințindu-și mama că merge normal la muncă.

Alina era o femeie matură, de aproape 40 de ani, dar arăta bine și era la rubrica escorte de top pe forum. Locuia în București, dar venea la Pitești în fiecare dimineață să presteze. Ajungea cam pe la ora 9.

Nu lucra tocmai în centru, așa că la ora 8 învârteam deja prin zona ei. La 9 fără un sfert o sun, dar intră mesageria vocală. La fel și la 10, și la 11, și la 12…

Caraghios! În mod sigur am arătat așa pe camerele de supraveghere din acea intersecție cu sens giratoriu. Era frig, mai frig ca acum. Mi se făcuse foame. Am mâncat un croissant, iar la 12 și jumătate am sunat iar.

N-a mai intrat mesageria! Mi-a zis că făcuse un accident ușor cu mașina pe autostradă și că la 13 ne vom putea întâlni.

Sun la 13 și-mi mai cere încă 30 de minute. La 13:30 mi se părea deja târziu. La 14 ar fi trebuit să plec pentru a putea ajunge la 15 înapoi acasă.

Dar cu hormonii clocotind am sunat iar și de data asta mi-a răspuns că mă poate primi. A menționat că-mi va face sex oral și că am putea încerca și normal, că are ea nu știu ce chestie acolo prin care nu se observă că e „pe ciclu”. Mi s-a făcut silă. Silă de mine. Așteptasem atâtea ore ca să aflu că o necunoscută e la menstruație. Am plecat imediat spre casă și chiar și așa tot am întârziat un pic…

Adriana (2)

Mi-a fost rău în acea zi de toamnă. I-am spus povestea mea și am lăsat-o cu gura căscată. După ce a închis-o, a deschis-o iar:

Nu pot să cred așa ceva, pute lumea de femei și n-ai fost în stare de niciuna în atâția ani?! Doar fete ca mine? Nici măcar o gagică a ta? Ce pot să mai adaug? Ține-o tot așa și o să mori singur! N-ai nicio treabă cu viața. Cu viața-n doi.

Știam asta deja, dar a fost mai trist să mi-o și confirme cineva.

Adriana

Frunzele arămii se alergau pe asfalt la fel ca-n fiecare toamnă, bucurându-se parcă de ultimele clipe ale lor, înainte de a se descompune.

Eu o așteptam pe Adriana în fața penisiunii, cu gândul la scenariile… intromisiunii. Un cuplu ieșea pe ușă cu ghiozdanele-n spinare, șocându-ne pe mine și pe frunzele alea bătrâne și amintindu-ne de… primăvară. Chiuliseră de la liceu ca să se fută. Nu cred că puștoaica aia făcuse ‘love’ pe lovele, cum urma să facă Adriana cu mine. M-am simțit ușor înapoiat.

După o oră am coborât și noi. Frunzele castanii zburau în continuare-n cerc. La fel de vicios mă-nvârteam și eu. Noroc că pentru mine abia-i început de vară.