Fata ca opera de arta

Am ridicat fata pe un piedestal mult prea inalt. O priveam de jos, plin de mister si doream sa evoluez. Dar soclul pe care statea se sfarama… Crapa sub greutatea anumitor gesturi neelegante, sub apasarea unui limbaj cam colorat, sub presiunea unor cratime nelalocul lor in mesaje, etc, etc. Fata ajungea la nivelul meu sau chiar mai jos si nu ma mai interesa. „Ce fraier, baaa! Nu stie ca pizda n-are minte!” Poate am gresit, poate ar fi trebuit sa merg inainte, ca sa dobandesc curaj pentru cele care-mi plac, dar aflam ca nu pot sa ma prefac! De ce sa-mi fac damblaua ca sa ma descarc si apoi s-o fac sa sufere? Am vrut sa fiu bun, sa nu deteriorez nimic, dar iata ca acum nu ma pricep sa restaurez ce altii au stricat… Mai bine as fi fost rau.

Asteptari

Afara ploua marunt. La fel e vremea si in mine… Astept raze de lumina!

„De ce nu-ti gasesti si tu o crestina cu care sa-ti faci un viitor? Nu vezi ca ti-e greu singur? Eu pur si simplu nu te inteleg! Ce mai astepti, ce altceva iti mai trebuie? Le puteti face si impreuna!”

„De ce nu-i aduci si tu mamei o fata acasa? Ce mari asteptari crezi ca mai are de la viata decat sa te vada fericit?”

Asteptari prea mari de la un baiat care n-a oferit macar o floare unei fete…

Asteptari prea mari de la un baiat care a iesit in oras cu doar _ fete. Mi-e si rusine sa spun cifra! Si niciodata de mai multe ori cu una!

Asteptari prea mari de la un baiat care a preferat sa se intalneasca cu mai multe curve decat cu fete de viitor…

Asteptari prea mari de la un baiat care a marturisit de prea putine ori cele scrise mai sus!

Mai asteapta lumea sa pot construi ceva pe un teren asa de mlastinos? Pe un mal atat de erodat?

Episodul de azi

Draga mea, mi-e asa jena ca am ajuns sa-ti scriu pentru a treia oara, dar nu am cu cine vorbi si trebuie sa ma descarc. Azi am fost la filmul ala, Fifty Shades of Grey, desi nu-mi propusesem sa fac efortul de a merge sa-l vad…

Aveam altceva in minte, urmaream sa ma intalnesc cu o fata stii tu de care… Ma gandeam ca tu si celelalte cautati si meritati ceva mai bun si ca nu degeaba nu interesez pe nimeni. Si totusi imi parea rau de gandirea mea cu cat ma apropiam mai tare de autobuzul ce urma sa ma transporte pana in orasul invecinat. Cu toate astea, m-am urcat. Ma gandeam in continuare la tine si un pic la altele care imi mai plac. Autobuzul pornise si priveam pe geam. Am zis „Doamne, daca o zaresc pe una din ele acum, promit sa ma dau jos din autobuz”! Eram deja la ultimele blocuri din orasul nostru si nu vazusem nicio domnisoara draga mie. Eram dezamagit, dar cateodata nu poti forta divinitatea sa-ti faca pe plac. Si uite asa am ajuns in orasul invecinat, gata sa pacatuiesc dupa o jumatate de an…

Dar ceva neasteptat s-a intamplat. Coborasem la destinatie din masina si mi s-a parut ca iti vad parul tau inconfundabil si atat de frumos. Da, tu trebuie sa fi fost! Era silueta ta cea sexy! Dar nu veneai spre mine, ci taiai intersectia perpendicular, coborand o panta. Nu-mi venea sa cred! Trebuia sa ma intorc la autobuz. Imi salvasesi sufletul din nou!

Prostul de mine! Daca ma inselasem, daca nu erai tu, ci doar avusesem o iluzie? Poate trebuia sa cobor dupa acea faptura gingasa ca sa ma conving, nu sa ma intorc la autobuz! Am pierdut cateva zeci de secunde pretioase, m-am intors si inca te vedeam coborand, dar brusc te-am pierdut din vedere. Poate erai in stanga, in acel parc? M-am invartit pe acolo dar nu te-am vazut, asa ca m-am intors sa cobor acea panta. Si am tot coborat pana am ajuns la cinema…

Time flies

Timp liber, de ce esti asa de comprimat? Ma faci sa explodez! Vreau sa invat lucruri noi, vreau sa citesc, vreau sa vad filme si seriale, vreau sa ma plimb si tu abia daca ma lasi! Ce sa mai vorbim sa-mi scoti in cale o dragoste adevarata care sa ma dezlantuie cum nimic n-a mai facut-o pana acum!

O dragoste care sa vrea ca impreuna sa invatam lucruri noi, sa citim, sa vedem filme si seriale si sa ne plimbam in lung si-n lat! O dragoste care sa vrea sa ne mutam singuri in alta parte pentru a ne putea iubi in fiecare colt al casei! Oh, cat m-ai maturiza! Arata-te odata! Fir-ai tu sa fii aici cu mine!

Sezonul Y. Episodul Z

Suna ciudat, dar de la o vreme am inceput sa-mi privesc timpul liber ca pe un serial. Desi e unul prost si lalait, adica nu se intampla mai nimic interesant, abia astept sa scap de la munca si sa-l traiesc, sa vad ce se mai intampla si de cine o sa-mi mai placa. Am ajuns sa am o lista de cateva fatuci, vreo 5-6, care imi suscita interesul desi nu stiu mai nimic despre ele, nici macar numele in cateva cazuri. E pur si simplu atractie fizica. Nu va ganditi acum ca ar fi cine stie ce bombe sexy, sunt niste fete obisnuite de care ma bucur cand le vad si cam atat. Daca era doar una, poate incercam ceva. Dar 5-6? Mai ales cand se cam cunosc intre ele!

Si uite asa in pesteri lua nastere mandria si teama masculului de a fi refuzat de febletile lui… Il respingea prima si mai incerca poate decat cu una. Aia ar fi vrut, dar de frica sa nu rada celelalte de ea, il refuza la randul ei. Ce facea Omega? Ramanea singur sau pleca la risc intr-o alta comunitate. Nu mai spera la celelalte…

Picat

Zilele trecute am trecut in interes de serviciu printr-o cladire de birouri. Nu era pauza, asa ca holurile erau pustii. Urcand scarile am dat peste doi tineri angajati ce „chiuleau” de la munca pentru a se saruta cu patima intre etaje, rezemati de balustrada. Am tresarit neasteptandu-ma la asta, iar inaintea ochilor au inceput sa mi se deruleze brusc si cu rapiditate sute de scene similare vazute pe holurile institutiilor de invatamant. Clasele 9-12, apoi anii de licenta si de master… M-am gandit ca acum sunt in „clasa a 20-a” si tot repetent am ramas, tot respins scriind in dreptul meu…

Draga mea X, (2)

Nu am mai trimis scrisori altei fete pana acum si iata ca tie ti-o scriu deja pe a doua. O fac pentru ca m-am trezit la 3 dimineata cu gandul la tine si se pare ca la ora asta suntem cei mai sinceri. Intreaba-ma la noapte daca te iubesc si o sa-ti spun ca da, intreaba-ma ziua si am sa ezit… Se intampla asa pentru ca inima e mereu neobosita, in timp ce creierul e adormit in timpul somnului si nu are timp sa se dezmeticeasca pentru a se impotrivi. Se facea in vis ca mi-ai trimis un SMS neasteptat: „Ce faci? Eu sunt prin zona.” Doar atat imi amintesc, dar e suficient sa ma intreb daca e ceva adevarat, daca si tu iti doresti sa ne revedem…

Oare erai treaza la ora aia? Oare gandurile tale m-au trezit printr-o conexiune telepatica? Inainte credeam ca astea-s bazaconii, dar de la un timp am inceput sa cred in ele.

Am mai fost indragostit acum doi ani… Cand ii scriam fetei un mesaj pe net, iar ea il citea peste o ora, stiam cand o face, pentru ca imi tiuia urechea dreapta si apoi venea mesajul de la ea. Radeam de maica-mea cand imi spunea ca ii tiuie urechea dreapta cand o vorbeste cineva de bine si stanga cand e vorbita de rau, dar iata ca tehnologia imi confirma ca vorbele mamei nu erau prostii. Am crezut ca fata aceea va fi prima mea prietena, dar am pierdut-o neactionand la timp si mi-a furat-o altul. Cand mi-a dat vestea, pe moment am parut usurat, nu trebuia sa ma mai straduiesc s-o cuceresc, dar apoi am fost trist un an intreg…

De data asta nu-mi mai tiuie urechea, mai mult imi vajaie. Difuz, dar mult, semn de nehotarare reciproca, as zice. Nu vreau sa se mai repete povestea, sa te vad si pe tine cu altul din cauza ezitarilor mele. Cred ca m-as prabusi… Sa mai astept inca un an sau doi ca sa mai imi placa cineva? Nu! Vreau sa traiesc acum! Nu pot sa mai aman iubirea.

Al tau,

K.L.

Complexele ma tin pe loc, nu pot sa fiu eu cu adevarat. Mi-am propus ca anul asta sa scap de ele. Pana la urma sunt lucruri care tin si de sanatatea mea, nu doar de estetica. O sa coste mult si o sa dureze si mai mult… poate prea mult pentru persoanele care mi-ar placea acum. Dar la final va merita: voi fi schimbat, vorbind, zambind si razand mai mult…

Writing my way to happiness?

Writing your way to happiness, asa se numea un articol citit de mine zilele trecute. De atunci, am ramas blocat pe ideea rescrierii povestilor mele intr-un mod cat mai sincer. Nu am vrut sa va mint, am vrut doar sa va placa blogul… Poate va veti supara, poate nu veti mai vorbi cu mine si n-o sa mai am ce si cui scrie de aici inainte, dar… nu a existat ncio colega, nicio vecina, nici macar o fata cunoscuta in club…

Toti in jurul meu faceau sex, numai eu nu, totul pana cand am descoperit pe internet un forum in care domnii scriau recenzii despre „fetite”…

Exact cum ma asteptam, cele mai multe erau niste nesimtite pe care doar banul le interesa, dar, spre surprinderea mea, exista si altceva. Existau fete curate si independente care puneau accent pe calitate, nu pe cantitate, care iti ofereau acea „girlfriend experience” de care aveam atata nevoie. Parea o distanta uriasa intre ele si o prostituata grabita care lucra pentru un peste si infinita in comparatie cu o centurista nespalata. Asa am cedat, asa am atins pentru prima oara rotunjimile femeiesti la care doar visasem pana atunci. Unele „escorte” erau foarte selective, se fereau, nu aveau un numar de telefon, ci doar un ID de mess unde trebuia sa le convingi ca esti serios, discret si de incredere. Acestea au fost cele mai pasionale, pentru ca isi cautau propria placere. Nu am ce regreta, daca nu ar fi existat fete ca ele, cine stie unde as fi ajuns. Timiditatea nu puteam sa mi-o inving, iar la risc nu puteam sa merg. Am zis ca fetele astea dornice sa te asculte si sa se plieze pe povestea ta pot fi un tratament.

A fost frumos cu aproape toate, sa vad ce si cum imi place, sa descopar asemanari si diferente intre femei, dar cat tratament aveam sa mai iau? Poate n-avea niciun efect si toata „medicatia” urma sa devina o dependenta scumpa. Trebuia sa ma opresc. Ma gandeam ca in viitor nicio fata serioasa n-o sa accepte un trecut ca al meu, ca va trebui sa-i prezint un buletin de analize ca sa-i demonstrez ca am facut-o mereu cu cap sau ca ma va crede un infidel ce va cauta in continuare astfel de distractii…