Game (L)Over

Parca sunt intr-un joc video. Unul nou, care imi place, cu grafica misto. Imi inchipui ca stiu toate miscarile, ce taste trebuie apasate si cand trebuie s-o fac. Dar ba ma grabesc, ba le apas prea tarziu. Primesc chiar si instructiuni pentru a nu mai gresi, dar abandonez jocul si astept sa apara altul nou ca s-o iau de la capat. Nici macar gandul ca urmatoarele editii nu vor mai fi la fel de reusite ca aceasta nu ma face sa reintru in schema. Nu am aptitudini pentru nicio versiune, iar orgoliul de a nu le capata e… urias.

SOS

Inbox-ul mi-e gol,
E nepasarea tuturor.
SMS-uri nu mai am de la Craciun
Si din al Noului An Ajun.
Apeluri sosesc
Doar pe interes…

Nu gasesc macar o persoana
Pe care singuratatea mea s-o doara.

Draga mea X,

Fara sa vrei si, mai ales, fara sa vreau, ai reusit sa ma schimbi.

Azi e o zi mohorata, dar intr-un fel e bine, pentru ca voi sta in casa si voi citi. Dar cand vremea e-nsorita, n-am deloc stare si nici macar lectura nu ma poate retine acasa. Am nevoie mai mult ca niciodata de tandrete, de afectiune si de tot ce mi-am refuzat pana acum. Cine a mai ajuns asa ca mine, incat sa rataceasca singur pe strazi, prin mall si magazine, sa stea intr-un coltisor la cinema si apoi sa se duca tot singurel sa bea ceva cald si sa fie privit de cei de acolo exact ca felul nouă? Daca ma duc cu prietenii, tot nu e bine; ei vin in perechi si ma simt ca a cincea roata la caruta. Sunt plimbat pe unde vor ei, exact ca rezerva ce sta cuminte in portbagaj. E limpede ca-mi trebuie cineva, dar tot nu vreau sa misc nimic pentru ca imi promisesem sa n-alerg niciodata dupa fete, dar constat ca nici tu sau alta n-o sa va rupeti tocurile facand-o.

De ce inima nu ma asculta? De ce cand i-am spus un nu hotarat a parut ca accepta, ca mai apoi sa se razvrateasca si sa ma chinuie asa? De ce ma forteaza sa fac lucruri in premiera? Ma preseaza, inca rezist, dar cedez usor-usor prin scris…

Vecina (3)

Desi era totul clar, inca mai ezitam. Oscilam intre da si nu pentru ca iubeam platonic pe altcineva. Poate daca ma lasam dus de val, aveam s-o uit pe X in sfarsit. Ce laș, ma gandeam s-o dau uitarii asa, in loc sa-i spun ca nu mai suport sa-i caut privirea in ochii tuturor fetelor de pe strada.

Eram cufundat in ganduri cand A. incepuse sa ma sarute pe gat. Era aproape goala, asa ca trebuia sa redevin prezent. Sanii ei m-au trezit la realitate. Nu mai gustasem astfel de fructe dulci de cateva luni.  Savoarea lor n-a reusit sa ma captiveze mult timp. Eram deja in pat deasupra ei si ma uitam aiurea pe pereti. Pompam din inertie. La un moment dat aud cum gemetele ei devin a-a-au-ri tot mai ascutite si revin pe planeta Pamant. La aterizare ii vad capul miscandu-se pe perna in ritmul meu, parul ravasit in toate directiile, sanii tresarind, buzele intredeschise si muscandu-se din cand in cand… Avea ochii inchisi, nu observase ca trecusem pe pilot automat. Parea asa fragila, se abandonase mie pentru a urca la altitudini mari, iar eu aproape ca uitasem ce femeie pilotam…

Vecina (2)

Imi venea sa ma duc spre A. si sa o imping usor catre perete, sarutand-o. Dar teama asta de a fi refuzat… nu reusesc nicicum s-o inving. Mi-am gasit scaparea privindu-mi mainile. Erau murdare, trebuia sa ma spal.

Cand am iesit din baie, am gasit-o facand cafea.

– Cum sa nu bei cafea? Ma lasi sa beau singura? De fumat, fumezi?

– Nu…

– E bine ca nu fumezi, dar esti prea tensionat. Trebuie sa te relaxezi cumva. Cu fetele cum stai?

– Prost.

– De ce? Invita-le si tu in oras. N-ai facebook, ce faci cu el? Acolo iti poti invinge rusinea si una tot trebuie sa pice pana la urma!

– Nu pot sa insist ca altii, am o frica naspa de a fi respins, nu vreau sa ma fac de ras rugandu-ma de ele.

Nu vor rade. Chiar daca uneori nu zicem da, asta nu inseamna ca n-am vrea. Uneori ne place sa ne jucam cu voi.

– Mda…

Daca nu bei cafea, hai sa-ti fac o ciocolata cu lapte.

Au, m-am ars! a strigat ea cand sa ia laptele de pe foc.

A fugit la chiuveta, a dat drumul la apa rece, dupa care a inceput sa-si suga unul din degete, la inceput scurt, apoi prelung, din ce in ce mai senzual. Nu mai puteam. Era momentul sa am o femeie dupa ditamai pauza de patru luni.

Va urma

Vecina (1)

Tastele ma cheama iar, nu ma pot tine de cuvant. Iubirea o simt tot straina, asa ca nu-mi ramane decat sa scriu murdar! Murdar si… pur imaginar!

Am intalnit-o pe A. pe scari. Isi ducea copilul la scoala. M-a intrebat daca stiu un electrician sau daca ma pricep chiar eu la prize. Nu eram prea incantat sa repar pentru altcineva, abia bajbaiam la mine, dar A. era o tipa singura, divortata, si cu un corp misto, o „milfa” adevarata, asa ca am zis OK. A sunat la mine dupa ce si-a lasat odrasla la scoala si am mers impreuna la ea. Mi-a zis s-o astept in bucatarie pana se schimba de hainele in care iesise pe strada. A aparut apoi doar in pantaloni scurti si intr-o bluza colorata. N-avea sutien, iar sfarcurile parca-i gaureau bluza. A zis ca in dormitor e problema si s-o urmez. Oare priza cu scantei era de fapt cea dintre cracii ei? Dormitorul era plin de jucarii si parca intentionat se apleca dupa ele ca sa-si puna fundul fix in calea erectiei mele. Noroc ca „franam” la timp. A aprins o veioza si mi-a aratat cum licare becul. Apoi a pornit televizorul si veioza palpaia mai tare. Incepusem sa aud intr-adevar un sfarait in camera. M-am apropiat de priza din perete, dar zgomotul nu venea de acolo, ci de la o doza dintr-un colt de jos al camerei. I-am dat capacul jos si am vazut o inaditura facand flama.

– Aici e problema, A.! Plec dupa niste scule si revin.

M-am intors cu clesti, surubelnite, riglete si multe alte ustensile. Am oprit curentul de la sigurante, am aprins o lanterna, m-am asigurat ca nu exista tensiune in fire si m-am pus sa-i explic in termeni electrochimici despre ce se intampla in timp daca innadesti un fir de cupru cu unul de aluminiu. Am curatat cuprul de oxid, am scurtat firul de aluminiu pentru ca era aproape topit si am pus o rigleta intre ele. Cand eram aproape gata, a venit sa se uite si ea in doza si, intorcand privirea, am dat cu ochii de sanii ei. Atarnau in interiorul bluzei, leganandu-se usor si parca ma priveau. Apoi s-a retras, m-am ridicat si eu, iar ea se uita fix la erectia mea. Era asa vizibila prin pantalonii astia de trening…

Va urma

Punct

Mi-am pierdut muza… Aveam atatea idei, dar nu mai pot dezvolta niciuna. Ar fi niste stari prea invechite, nu le pot retrai spre ale povesti. In lipsa alteia noi, e greu sa mai scriu ceva…

Credeam ca o sa simt dorinta sa fac ce faceam inainte ca blogul asta sa ia nastere, dar nu, nu se intampla. Nevoia de ceva sigur a devenit prea mare si e greu de clatinat.

Ma simt secat, dar o sa am rabdare si imi voi gasi din nou cuvinte pentru blog.

Doar o umbra

Am ales mereu singuratatea si m-am viciat cu ea

Mi-a intrat in sange, nu mai pot scapa.

Sunt doar o umbra a celui ce trebuia s-ajung

Nu mai pot relationa si-mi vine sa plang.

Pe cea frumoasa si desteapta, o mai merit doar in gand

Am fost prost si am mers pe un drum urat.

Cand incolteau seminte bune, eu le smulgeam

Acum le-am lasat, dar le-am vazut cum se ofileau.

Terenul mi-a devenit arid

Plin cu demoni si pustiit.

Alina (3)

Vrand-nevrand, mai peste tot ma puteai vedea cu ea. Nu putini au crezut ca avem o relatie secreta, dar nu era adevarat. In toti anii astia de facultate, doar o data stiu ca a fost cu cineva, dar n-a durat mult. Scapasem in perioada aia de ea, dar si dupa ce s-a despartit… am avut si mai multe de ascultat. Critici la adresa baietilor in general, ca promit multe si apoi pleaca; ca sa nu ma supar, ca poate eu nu sunt asa, ca poate mai exista si baieti seriosi…  De multe ori arunca mingea in terenul meu, dar de vreme ce nu simteam mai nimic pentru ea, stiam ca as fi devenit si eu o tot o dezamagire , asa ca nu puteam sa permit ca lucrurile sa avanseze intre noi…

Se lauda cu cate cupluri a format ea, cu cati ajungeau sa se casatoreasca dupa ce le facuse cunostinta si ca tocmai ea nu are noroc in dragoste, lucru la care stiu ca i-am zis:

– Numai mie nu mi-ai gasit…

– Eh, poate o sa-ti gasesc si tie, dar le-am cam cuplat pe toate

Apoi anii au trecut si n-am mai intalnit-o multa vreme dupa absolvire, pana intr-o seara cand m-am trezit mergand prin piata in spatele fundului ei mare si tentant. As fi vrut s-o prind din urma, dar tinand cont ca vorbea la telefon, am ramas in spate s-o privesc cum isi fataia bucile alea obraznic de bombate. Ma gandeam ca m-as fi putut delecta candva cu ele, de n-as fi asteptat ca fraierul sa simt ceva deosebit. Am tot sperat ca o sa inchida telefonul, dar n-a facut-o, asa ca a trebuit sa-mi vad de drum. In fond, ce mai puteam face dupa atatia ani? Poate e aproape maritata. Pe facebook n-am vazut-o de mai mult de trei ori, si asta doar la ore prea tarzii. Poze? Doar cateva din excursii cu parintii mai postase.

Cine stie, poate merita sa aflu mai multe…

Alina (2)

Si astfel au urmat sute de drumuri impreuna de la facultate inapoi acasa si poate zeci de drumuri inverse, cand ne intalneam in masina pentru a veni la cursuri sau examene. Uneori era tacuta, alteori radia de fericire, vorbind si razand foarte mult. Eu mai mult o ascultam sau ma faceam ca o ascult, pentru ca deseori ma obosea si plecam cu gandul in alta parte. In unele seri o minteam ca trebuie sa ocolesc pe alta strada, ca am putina treaba, dar aveam ghinion si dadeam iar de ea in autobuz.

Intr-o zi, un profesor nevenind la curs si avand astfel o fereastra de doua ore, o parte din noi am plecat in parc. Eu, Laurentiu, Alina si inca o colega. Cand fetele se distantasera un pic de noi, Laurentiu m-a tras si el mai departe de ele si mi-a zis:

– Bai, tu nu vezi cum se uita Alina la tine, cum incearca sa-ti atraga atentia mereu si tu nimic?

– Ti se pare. Ne stim demult si de-aia.

– Ar trebui totusi sa incerci sa fii cu ea.

– Nu stiu, nu prea ma atrage, vad in ea doar o amica.

Incepusem apoi sa ma gandesc la anii de generala… Imi placusera in secret mai multe fete inca de atunci, dar de ea…  nu in mod special. Ii remarcasem doar… sanii care se dezvoltasera frumos catre clasa a opta si cam atat. Mi se parea prostuta cand incepea sa vorbeasca mult, dar nu era asa, era doar deschisa si naturala. Apoi mi-am amintit de o faza din clasa a saptea sau a opta, cand profu’ de engleza scotea fetele la tabla si le cerea sa aleaga un baiat ca partener de dialog. Alina ma alesese pe mine, dar eu eram dezamagit, aveam o alta feblete in acei ani. Oare ma placea inca de atunci? Colegii mustaceau si susoteau, de parca toti vedeau sau stiau ceva, numai eu nu.

Va urma