E iarna iar si…

Vremea-i gri, in casa as lenevi

De-ar fi vara, ce-as mai hoinari!

Sau macar toamna sau primavara

Mai intalneam si eu cate o domnisoara!

---

Doar luminitele ma mai pot dezmorti

Atunci cand voi pleca pentru a le privi.

Ca un greiere infrigurat, bradul il voi poza,

Iar furnicile alaturi se vor saruta.

---

Cu dragoste ele se vor incalzi,

Dar si eu voi supravietui!

Gheata intr-un final se va topi

Si muguri ascunsi vor izbucni.

---

Ce atata hibernare?

Nici la poli nu gasesti din nascare,

Atatea sentimente-n criogenizare

Asteptand de ani o revitalizare.

Pe calea cea buna

La ce bun sa-mi plang de mila? N-o sa atrag pe nimeni printr-o parere asa nociva despre mine! Ce credeam, ca exista zane bune care sa nu renunte pana nu imi schimba perceptia? Nu, femeile sunt oameni si obosesc si ele. Din mine trebuie sa porneasca schimbarea. De fapt, e pornita deja si n-am vrut sa recunosc. Nu mai sunt chiar baiatul de acum 3-4 ani… Vrand-nevrand a trebuit sa devin barbat, ramasesem singurul din casa… Procesul e si acum in desfasurare, nimic nu se cladeste peste noapte, mai am mult de lucrat cu mine.

Pana si etapa aventurilor m-a ajutat, mi-era prea straina femeia. Poate ca, intr-adevar, totul se intampla cu un motiv; poate ca tot raul duce spre bine.

Evolutie?

Atatia ani am considerat amorul a fi o povara,
Iar acum zic ca mi-ar face viata mai usoara?

Dar pentru niciuna nu-s o optiune,
Cand la tot pasul ele gasesc variante mai bune.

Nici gand sa reprezint o solutie,
Pentru oricare insemn doar involutie.

Decadență

Nu vreau sa pierd noptile de week-end, mi-e de-ajuns ca am inceput sa le pierd la munca pe cele din timpul saptamanii, tinand locul lui X sau la Y. Imi revin greu si oricum ma simt in plus, nu ma pot distra… Daca asa nu mai merge, unii prieteni imi propun sa ma intalnesc cu fete pe care sa le platesc. Mi se pare groaznic, atat de jos sa ajung? Sa cheltui in cateva ore ce am castigat stand in picioare si in frig poate o saptamana? Nu se poate, altii nu au ce pune pe masa si ar trage de banii astia multe zile, iar eu sa ii risipesc in cateva clipe? N-as avea nimic de castigat, ci doar de pierdut…

Cristinuța (II)

Si iata ca duminica sosise si trebuia sa plec spre intalnirea cu Cristina. Imediat cum m-am urcat in maxi-taxi, m-am pomenit cu un mesaj de la ea:

„Ce faci? Nu vrei sa mergem impreuna? Imi pastrezi si mie un loc langa tine? :)) ”

Ce?! Esti de aici si nu mi-ai spus? M-ai urmarit?!

„Mai bine lasa… Dupa ce ajungi, asteapta-ma in statie. Vin si eu cu urmatorul autobuz. :* ”

Am recunoscut-o de cum a coborat. Era chiar ea, pustoaica inalta, roscata si cu sanii mari din poze.

De mic am fost fascinat de sani… In vreme ce alti baietei de 7-10 ani se entuziasmau pe plaja la vederea unor fetite in pasarica goala, eu nu eram asa interesat de faptul ca aveau altceva in chilotei in loc de cocosel. Alta era preocuparea mea obraznica. Eram in cautare de femei in țâțele goale! Adoram sa le vad facand topless si nu intelegeam de ce-mi crestea brusc putulica la vederea lor. Apoi fugeam in mare ca sa privesc cat de… mare mi se facuse. Nu aveam habar despre sex, dar treceam pe langa ele si speram sa observe macar una ca am slipul umflat. E ciudat cum copiii isi descopera sexualitatea…

Cristina m-a surprins, imbratisandu-ma asa de lung si tare, lasandu-ma sa-i simt pieptul cel imens. Nu-mi mai dadea drumul si ma gandeam numai la apasarea bustului ei. La un moment dat, si-a strecurat un picior intre ale mele, pentru a-mi simti erectia.

Ce avea sa se intample mai departe? Avea doar 17 ani, eu 26, si-mi promisesem sa nu pacatuiesc in acea zi, altfel m-as fi intalnit cu altcineva…

---

Ei bine, m-am gandit sa continuati voi povestea. 😀

Asa ca astept mail-urile voastre cu episodul III din Cristinuta, pe adresa inginery gmail com, cu @ si punct intre ele.

Imi puteti scrie pana pe 27 noiembrie, data la care voi incepe sa postez cate o varianta de episod pe zi, in ordinea in care le-am primit. Nu uitati sa-mi spuneti cine sunteti, ca sa pot pune in guest-post-uri link catre blogurile voastre.

Abia astept sa ma faceti personajul vostru! 😀

Cristinuța (I)

Cristina – o pustoaica de liceu care m-a „hartuit” o vreme pe net. A inceput cu comentarii si a culminat cu momentul in care mi-a cerut numarul de telefon ca sa vorbim pe WhatsApp. Ma enerva la culme copila asta cu tot felul de tachinari si mesaje puerile, gen „te iubesc, vtm!„. Nu-i raspundeam la ele si se infuria, gaseam zeci de emoticonuri imbufnate, ba chiar imi trimitea poze in care scotea limba la mine. Nu i-am dat importanta pana cand nu m-am trezit cu un mesaj in care-mi scria: „De ce nu-mi raspunzi? Esti ocupat cu parasutele tale?„. WTF?! De unde stie asta ce fac eu? Profilul ei nu parea fals. Asa ca am inceput sa vorbesc mai mult cu ea, sa vad ce vrea… Dorea sa ne intalnim duminica. Singura mea zi libera trebuia s-o pierd mergand 30 km sa ma intalnesc cu fatuca asta mai mica cu 9 ani ca mine?! Nu puteam sa accept. Eu ma gandeam s-o parcurg ca sa „ma dau in parasute”. :))

Si m-am gandit la „salturi” cu ele pana sambata, atunci cand maica-mea mi-a zis ca trebuie sa mancam de post duminica, asa ca era necesar sa ma abtin si de la parasutism si, prin urmare, ma puteam intalni cu aeriana de Cristinuta.

Claustro-town

Orasul asta mic parca ma sufoca. Cu greu imi mai atrage atentia cineva, pe strada sau mai nou pe facebook. Cam toate au pe cineva, fizic sau doar mental, si au standarde inalte. Dar eu ma trezesc vorbind? Mereu mi s-a spus ca sunt pretentios sau ca-mi caut scuze. „Aia nu, aia e asa, aia e pe dincolo”. Uneori zici ca sunt un robot sau o statuie, sau ca am inima ferecata, pietrificata sau inghetata. Nu stiu sa transmit nimic deosebit. De ce mai am pretentii?

As pleca departe… Simt ca nu mai am de unde alege. Am refuzat si acum parca sunt blestemat.

Ganduri senine pe vreme ploioasa

Aveti dreptate, nu trebuie sa disper, n-am voie sa-mi pierd speranta. Exemple graitoare am chiar sub ochii mei.

Ionel e un tip super-linistit, nu-l scoti din ritmul lui. Eu nu sunt deloc departe de el, ca temperament. Mihaela e sotia lui, o tipa baietoasa si energica precum o furnicuta. Si totusi se inteleg de minune, desi au cam 40 de ani si sunt impreuna de la 20. Ea il suna aproape in fiecare pauza, mai ceva ca o mama grijulie, dar nu pare deloc deranjat de asta. Dar sa nu credeti ca Ionel nu face nimic acasa, ca doar se uita la televizor, bea bere si sparge seminte. NU! Fac totul impreuna! Daca Mihaela vrea sa vopseasca iar peretii, pai fac asta impreuna, cate putin in fiecare zi, dupa serviciu. Sa vedeti ce poze amuzante fac acasa, murdari de var cand reamenajeaza sau plini de faina, atunci cand gatesc. Multi zic ca ea sigur il inseala, dar eu nu cred, par atat de fericiti asa, in contrastul lor aproape perfect.

Claudiu e un exemplu putin diferit. E tot de varsta lor, linistit si el, doar ca avusese parintii bolnavi si nu isi mai facuse timp si pentru o prietena. Cand a ramas fara ei, a cazut in depresie si a inceput sa bea. Venea ametit la munca si complet neingrijit: netuns, nebarbierit si murdar. Nu stiu cum de n-a fost dat afara. Cert e ca intr-o zi intrecuse masura cu alcoolul si a ajuns la spital. Si ghiciti ce? Acolo a cunoscut o asistenta care l-a repus pe picioare si sa vedeti ce bine arata acum, ca niciodata, datorita ei.

Toti imi spun: stai calm, o sa vezi ca va veni si ziua in care va veni o EA care te va strange asa de tare in brate si nu se va mai dezlipi de tine niciodata! Orice sac isi are peticul pentru imperfectiunile lui!

Cand demonii inving

In mine s-a dat zilele astea o batalie. Latura mea romantica si luminoasa, dar necunoscuta, se hranise pe nestiute cu o iluzie, in timp ce partea intunecata, abandonata si ea de cateva luni, urla alimentata cu lectura a zeci de futaiuri perverse intre Christian si Anastasia, ce trebuiau inlocuite cu ceva personal. Ceva salbatic si nebun, intre un Grey in devenire si o neostenita precum… Corina. Doar cu o fata antrenata si rezistenta ca ea as fi putut sa-mi fortez limitele. Intr-o ora eram ajuns in camera ei, soptindu-i ca vreau sa ne futem pana la epuizare, pana la al „n”lea orgasm cand ii voi rosti numele sub ea cerand indurare. A acceptat si m-a posedat, m-a muscat si m-a zgariat. A cincea oara am crezut ca lesin, c-o s-ajung in spital si subiect de stiri. Dar cine sa ma mai salveze? Corina zvacnea deasupra mea, socuri musculare ii cutremurau formele si nu ma auzea pentru ca si ea striga…

Fictiune, fictiune, dar pot pleca spre ea. Tu, cititorule, m-ai putea ierta?

Indragostit?

A fost greu sa accept ca m-am indragostit, sa am emotii de impartasit. Dar in loc sa mi te-aduc aproape, eu gafam, impingandu-te iar departe. Intr-o seara am vrut sa te uit, dar un gol in suflet am simtit. Si golul tot crestea, si-n trup imi razbatea.

Poate veti rade, poate voi ati mai simtit, sau poate n-are nicio legatura, dar… desi mancasem de nici macar o ora, simteam o foame intensa in stomac, o lipsa de hrana… spirituala ce m-a facut sa ma ghemuiesc in pat.

Poate nu trebuie sa renunt la tine, poate ne e dat sa fie… Numai ca povestea ar esua din vina mea…  ca un experiment realizat de un antitalent, un stangaci intr-ale iubirii, care rastoarna tot ce e fragil.