Bună dimineața!

– Tu chiar ești îndrăgostit de fata asta!

Nici nu mai știu sigur ce am zis atunci despre feblețea mea, că îi mai povestisem și altă dată despre ea.

Cred că am spus ceva banal, cum am privit-o de la fereastră știind că urma să treacă pe acolo.

-Dacă tot nu puteam să mai dorm, ce era să fac?

-Te trezești cu gândul la ea?

-În fiecare dimineață!

 

 

Reclame

Fă-ți timp!

Să nu faci ca mine, să nu amâni unele lucruri.

M-am mințit că o să am timp mai târziu, iar acel mai târziu a ajuns să însemne niciodată.

În liceu am zis că sunt încă mic, să-mi văd de învățat, de teze și de bacalaureat. Am timp mai târziu!

La facultate: cursuri, seminarii, laboratoare, sesiuni, licență! Lasă că am eu timp mai târziu!

La master eram deja obișnuit cu scuza. Sunt doar doi ani și disertația! Ehe, cât timp o să am după!

Și uite că nu prea am mai avut… La nici o lună după, s-a dus tata. A trebuit să mă angajez. Timpul era mai puțin. Apoi probleme cu sănătatea mamei. Timp și mai puțin. La locul de muncă parcă toți vorbeau obsesiv despre acel ceva necunoscut mie. Trebuia să mint, mi se părea că nu mai am timp! N-o să am niciodată, mi-am zis. Hai să am măcar pe bani…

2018

În dimineața asta de Crăciun m-am trezit cu gândul la anul care se încheie acum. Faptul că am rămas fără mama la început de decembrie 2017 mi-a dat timp de reculegere o lună și apoi m-a grăbit să pășesc în 2018 cu gânduri noi, de mai bine, fără a-l privi ca pe un an de doliu, ci mai mult ca pe un an de tranziție.

Mă gândesc la tot ce am învățat să fac singur anul ăsta, la toate lucrurile pe care acum le-am făcut și înainte nu aș fi îndrăznit să le fac de frica sănătății mamei, ca de exemplu să lipsesc mai multe zile de acasă și la câte locuri noi și frumoase am vizitat în felul ăsta.

Mă gândesc la mătușa și la vărul care mi-au fost mereu aproape și sunt recunoscător că îi am.

Mă gândesc la 2019, la un posibil loc de muncă nou, la excursiile cadou pe care le-am primit și la celelalte care vor urma.

Mă gândesc la fetele pe care le-am cunoscut anul ăsta și la cele pe care am îndrăznit să le cunosc mai bine… Nu mi-a devenit niciuna iubită și nu mi-a trecut niciuna pragul să-mi verifice frigiderul, să-mi măsoare stratul de praf de sub pat sau să mă certe pentru banii aruncați pe colecția de ceasuri. 😆 Dar eu am reținut privirea fiecăreia. N-a fost niciodată milă, a fost admirație! Cred că Dumnezeu mi-a dat și anul ăsta ocazii, dar, ca de obicei, n-am știut eu să bag în traistă. Am făcut asta să sune porno cu intenție. 😆

Redevenind serios, vă urez sărbători frumoase și un an nou fericit!

Un an (rezultate concurs)

Iată că au trecut cele trei săptămâni în care v-ați putut înscrie la concursul pe care m-am gândit să-l organizez pentru ca eu să trec mai ușor peste această perioadă a anului.

Dintre cititorii mai vechi ai blogului, am avut doar doi participanți, adică mai puțini decât premiile 😆 , lucru ce m-a făcut să mă promovez printr-o reclamă pe facebook. Astfel am ajuns la 10 participanți. Mi-aș fi dorit mai mulți, dar nu am vrut să dublez suma alocată reclamei.

Concurenti

Folosind random.org, am extras dintre comentatori pe cei cu numerele 6, 8 și 10, adică Chetreanu Ana Maria, Mache Gabriela și Tudor Andreea sunt câștigătoarele acestui concurs.

Acum nu mai îmi rămâne decât să le contactez prin intermediul adresei de e-mail pe care au lăsat-o o dată cu comentariul. Chiar sunt curios ce premii vor alege. 🙂

Felicitări tuturor și vă mulțumesc încă o dată pentru încurajări!

Gol

Cred că o să încep să scriu mai des aici… Sunt zile în care nu mai vorbesc cu nimeni de la ora 15, când ies de la muncă, până a doua zi dimineața, când revin la lucru. M-am obișnuit cu asta. Doar în concediu am avut parte de perioade mai lungi de tăcere, lucru ce m-a determinat să merg la psiholog, la două ședințe. Nu-mi place să mă laud, dar la finalul ultimei întâlniri, tipa de acolo mi-a zis că-i pare foarte rău că nu a existat până acum o fată care să-mi vadă cu adevărat sufletul, calitățile și potențialul. Cam asta e consolarea cu care am plecat eu de acolo, că i-a fost și ei greu de crezut că încă nu a existat niciun suflet care să se îndrăgostească de al meu. Bineînțeles că a zis că-i vina mea, că nu le-am dat ocazia, că nu am ieșit suficient, dar totuși s-ar fi așteptat să dau și de vreuna mai ambițioasă în atâția ani. 🙂

Într-un fel, mi se pare amuzant. Așa cum am plătit anterior să-mi fie văzut trupul gol, la fel am plătit să-mi fie văzut și sufletul. 😆

Aproape un an (concurs)

Anul trecut, pe vremea asta, o aveam pe mama alături de mine pentru ultimele trei săptămâni… Ultima din ele și-a petrecut-o în spital…

În memoria ei și pentru a mă înveseli, m-am gândit să ofer niște daruri și aici pe blog, că tot vine luna cadourilor și ar fi fost și zilele ei consecutive de nume.

Tot ce trebuie să faceți este să scrieți un comentariu la această postare, un gând sau poate mai multe pentru mine.

În seara zilei de 3 decembrie voi alege prin random.org 3 comentarii pe care le voi premia cu produse de pe eMag în valoare de maxim 50 lei fiecare, alese de câștigători. Nu este nicio problemă dacă prețul final ce include transportul depășește cei 50 lei.

Vă aștept cu interes comentariile, mai ales că iau în calcul să ofer un premiu special și pentru comentariul care îmi va plăcea cel mai mult. 🙂

 

Sunt recunoscător

Că nu m-am înconjurat cu sticle de alcool.

 

Mă mândresc

Că nu fumez.

 

Sunt recunoscător

Că nu sunt cartofor.

 

Mă mândresc

Că vreau dragoste, nu sex.

 

Sunt recunoscător

Că nu am gânduri să-mi fac singur rău.

 

Mâ mândresc

Cu faptul că mă prețuiesc.

 

Sunt recunoscător

Că mă pot numi învingător.

Nota de plată?

Care ar fi fost probabilitatea ca fata care îmi place acum, la 31 de ani, să aibă aceeași dată de naștere cu fata pe care, la 15 ani, am respins-o prin minciună?

Oare s-a întors roata și așa trebuie să plătesc pentru atunci sau e doar o atracție între zodii?

Iubirea nu greșește niciodată. Noi greșim pentru că uneori nu știm ce să facem cu ea

Iubirea nu greșește niciodată. Noi greșim pentru că uneori nu știm ce să facem cu ea.

Afirmațiile astea le-a postat pe facebook o fată pe care am cunoscut-o în această vară la un suc. Bănuiala mea e că a scris asta cu dedicație pentru mine, așteptând să-i cer să ne vedem a doua oară, dar asta e deja altă discuție.

Probabil că are dreptate. Niciodată nu am știut ce să fac atunci când mi s-a propus o relație. Mereu am fost luat prin surprindere, nu le văzusem pe respectivele ca pe niște iubite.

La fel s-a întâmplat și când am avut eu ceva de mărturisit…

De ce n-a fost nimic reciproc?

După ședința 1

Nu mi-am văzut niciodată părinții sărutându-se, cu excepția pozelor de la nuntă. Nu i-am văzut niciodată îmbrățișându-se… De fiecare dată când tata încerca un astfel de gest, mama îl respingea.

După ce am ajuns adolescent, nu m-a mai îmbrățișat nici pe mine. Poate că de vină am fost și eu, știți cum e la vârsta pubertății, când încercăm să ne îndepărtăm de părinți.

Am știut mereu că nu e bine cum a procedat ea, dar nu am realizat că am copiat-o, că de-aia nu am avut nicio relație de iubire.

Și uite așa am ajuns să îmbrățișez doar o pernă. 😆

Mai sunt și altele de zis, dar le păstrez pentru psiholog, ședința 2.