Iubirea nu greșește niciodată. Noi greșim pentru că uneori nu știm ce să facem cu ea

Iubirea nu greșește niciodată. Noi greșim pentru că uneori nu știm ce să facem cu ea.

Afirmațiile astea le-a postat pe facebook o fată pe care am cunoscut-o în această vară la un suc. Bănuiala mea e că a scris asta cu dedicație pentru mine, așteptând să-i cer să ne vedem a doua oară, dar asta e deja altă discuție.

Probabil că are dreptate. Niciodată nu am știut ce să fac atunci când mi s-a propus o relație. Mereu am fost luat prin surprindere, nu le văzusem pe respectivele ca pe niște iubite.

La fel s-a întâmplat și când am avut eu ceva de mărturisit…

De ce n-a fost nimic reciproc?

Reclame

După ședința 1

Nu mi-am văzut niciodată părinții sărutându-se, cu excepția pozelor de la nuntă. Nu i-am văzut niciodată îmbrățișându-se… De fiecare dată când tata încerca un astfel de gest, mama îl respingea.

După ce am ajuns adolescent, nu m-a mai îmbrățișat nici pe mine. Poate că de vină am fost și eu, știți cum e la vârsta pubertății, când încercăm să ne îndepărtăm de părinți.

Am știut mereu că nu e bine cum a procedat ea, dar nu am realizat că am copiat-o, că de-aia nu am avut nicio relație de iubire.

Și uite așa am ajuns să îmbrățișez doar o pernă. 😆

Mai sunt și altele de zis, dar le păstrez pentru psiholog, ședința 2.

 

Hei, voi!

Ce mai faceți? Oare o să citească cineva această întrebare? Nu am mai scris nimic de vreo 7 luni și jumătate, adică de când locuiesc singur, cu toate că am mai avut momente în care am vrut să revin. Nu prea am reușit să-mi fac timp pentru postat, fiind ocupat acum cu lucruri de care nu mă știam gen spălarea vaselor sau folosirea fierului de călcat. 😆

Consider că am fost destul de tare în această perioadă, nu am avut vreo problemă în a locui singur și am încercat să mă întâlnesc cât mai des cu cei câțiva amici ai mei și cu rudele apropiate care mi-au mai rămas. De asemenea, am plecat cât de des am putut în excursii prin țară.

Pe plan sentimental am rămas tot un singuratic, doar că nu am mai simțit atracție pentru orele de plăcere plătită. Înainte nu am apreciat relațiile, dar acum îmi doresc mai mult ca oricând să am una.

Dacă înainte puteam să mă văd singur toată viața, acum nu pot să-mi mai imaginez așa ceva.

Sincer să fiu, îmi cam bubuie inima după cineva. Înainte îmi bubuia doar când o vedeam, acum îmi galopează la fiecare gând spre ea.

Complet singur

Singur am fost mereu, dar complet singur, niciodată! Îmi aveam părinții. Întâi s-a dus tata, acum a plecat și mama.

Astăzi încerc să nu plâng prea mult după ea, deși merită fluvii de lacrimi. Încerc să fiu optimist și să mă gândesc că tot răul ăsta va conduce spre ceva bun, că o să mă facă să-mi doresc să nu rămân așa, complet singur. Trebuie să descopăr că pot iubi și pe altcineva, că pot fi iubit la rându-mi de altcineva.

Mă temeam să o supăr. Nu voiam să o neliniștesc plecând la ore mai târzii să mă întâlnesc cu X sau cu Y, care poate ar fi fost fete bune pentru mine. Recunosc că mi s-ar fi potrivit de minune replica Hai rămâi cu mă-ta! și nu mi-e rușine deloc de asta. Așa a fost cel mai bine pentru inima ei prea grijulie.

Am rămas al nimănui, dar trebuie să schimb asta.

 

Kent Kiss

Am visat-o pe Carmen și nu înțeleg de ce. Nu mă mai gândisem deloc la ea. Momentul e depășit demult. Carmen e fata aia pe care nu m-am dus să o cunosc pentru că a plouat în ziua în care ar fi trebuit să o aștept în stația de autobuz, la revenirea ei de la ASE, din Capitală. Carmen e CI CI și am văzut-o doar ca stalker, pe furiș.

Am visat-o acum sărutându-mă așa de tare încât mă dureau dinții ăștia mari și ieșiți în față. De fapt, buzele mă dureau, împinse tare către ei. Durerea din vis m-a trezit. M-am gândit că dacă aș fi avut parte în realitate de săruturi ca ăla, dinții mi-ar fi fost poate mai drepți. Sărutul văzut ca aparat dentar, haha.

Așa își încheia Carmen fiecare mesaj, haha.

 

Dezlegare

Sunt în post. Nu de trei săptămâni, ci de câteva luni.

Nu pentru Paști, ci de la Crăciun.

N-am mai scris de două luni.

Nici n-am cum. Nicio escortă dinainte de Crăciun.

M-am văzut cu prima fată de pe Tinder

A fost cea mai slabă întâlnire ever!

În schimb, m-am reîntâlnit cu fata care-mi aduce cărți.

Romane la schimb, cu toate că ploua și era luni.

Să (ne) citim mai repede! Să nu mai treacă luni!

 

 

Ianuarie, 03

Trei zile și te-am întâlnit.

În trei ani, doar două ca tine am crezut că am găsit.

O singură dată cu ele am ieșit.

Dar tu gândul mi l-ai citit,

O carte cu împrumut mi-ai dăruit.

Acum că schimbul e împlinit,

A doua întâlnire nu mai e de ocolit.

 

Bună dimineața, 2017!

La mulți și buni ani!

Nu-mi vine să cred că 2017 e aici și lucrul ăsta mă face să scriu! Anul ăsta schimb prefixul. În septembrie o să ajung la 30 de ani, iar Kent Love la 3 ani. Ar trebui să am despre ce vă scrie, nu?

ÎnDepărtare

Noiembrie, deci iulie era departe. Din zi în zi tot mai departe. Ultima femeie atinsă. Ultimele buze roșii și ultimele unghii îngrijite ce s-au îngrijit la rândul lor de mine erau foarte departe.

Era cazul să urc în cameră cu blondina aia îmbracată bine. Gros, dar bine și în sensul celălalt. Ascundea ceva frumos sub geaca aia alba.  Sânii, ca două dealuri înzăpezite. Văzusem colinele și dezgolite, în poze ceva mai înainte.

M-a întrebat: Mergem? Sunt OK? Îți plac? și am mințit. N-am mai urcat. 😦