Un an (rezultate concurs)

Iată că au trecut cele trei săptămâni în care v-ați putut înscrie la concursul pe care m-am gândit să-l organizez pentru ca eu să trec mai ușor peste această perioadă a anului.

Dintre cititorii mai vechi ai blogului, am avut doar doi participanți, adică mai puțini decât premiile 😆 , lucru ce m-a făcut să mă promovez printr-o reclamă pe facebook. Astfel am ajuns la 10 participanți. Mi-aș fi dorit mai mulți, dar nu am vrut să dublez suma alocată reclamei.

Concurenti

Folosind random.org, am extras dintre comentatori pe cei cu numerele 6, 8 și 10, adică Chetreanu Ana Maria, Mache Gabriela și Tudor Andreea sunt câștigătoarele acestui concurs.

Acum nu mai îmi rămâne decât să le contactez prin intermediul adresei de e-mail pe care au lăsat-o o dată cu comentariul. Chiar sunt curios ce premii vor alege. 🙂

Felicitări tuturor și vă mulțumesc încă o dată pentru încurajări!

Reclame

Gol

Cred că o să încep să scriu mai des aici… Sunt zile în care nu mai vorbesc cu nimeni de la ora 15, când ies de la muncă, până a doua zi dimineața, când revin la lucru. M-am obișnuit cu asta. Doar în concediu am avut parte de perioade mai lungi de tăcere, lucru ce m-a determinat să merg la psiholog, la două ședințe. Nu-mi place să mă laud, dar la finalul ultimei întâlniri, tipa de acolo mi-a zis că-i pare foarte rău că nu a existat până acum o fată care să-mi vadă cu adevărat sufletul, calitățile și potențialul. Cam asta e consolarea cu care am plecat eu de acolo, că i-a fost și ei greu de crezut că încă nu a existat niciun suflet care să se îndrăgostească de al meu. Bineînțeles că a zis că-i vina mea, că nu le-am dat ocazia, că nu am ieșit suficient, dar totuși s-ar fi așteptat să dau și de vreuna mai ambițioasă în atâția ani. 🙂

Într-un fel, mi se pare amuzant. Așa cum am plătit anterior să-mi fie văzut trupul gol, la fel am plătit să-mi fie văzut și sufletul. 😆

Aproape un an (concurs)

Anul trecut, pe vremea asta, o aveam pe mama alături de mine pentru ultimele trei săptămâni… Ultima din ele și-a petrecut-o în spital…

În memoria ei și pentru a mă înveseli, m-am gândit să ofer niște daruri și aici pe blog, că tot vine luna cadourilor și ar fi fost și zilele ei consecutive de nume.

Tot ce trebuie să faceți este să scrieți un comentariu la această postare, un gând sau poate mai multe pentru mine.

În seara zilei de 3 decembrie voi alege prin random.org 3 comentarii pe care le voi premia cu produse de pe eMag în valoare de maxim 50 lei fiecare, alese de câștigători. Nu este nicio problemă dacă prețul final ce include transportul depășește cei 50 lei.

Vă aștept cu interes comentariile, mai ales că iau în calcul să ofer un premiu special și pentru comentariul care îmi va plăcea cel mai mult. 🙂

 

Sunt recunoscător

Că nu m-am înconjurat cu sticle de alcool.

 

Mă mândresc

Că nu fumez.

 

Sunt recunoscător

Că nu sunt cartofor.

 

Mă mândresc

Că vreau dragoste, nu sex.

 

Sunt recunoscător

Că nu am gânduri să-mi fac singur rău.

 

Mâ mândresc

Cu faptul că mă prețuiesc.

 

Sunt recunoscător

Că mă pot numi învingător.

Nota de plată?

Care ar fi fost probabilitatea ca fata care îmi place acum, la 31 de ani, să aibă aceeași dată de naștere cu fata pe care, la 15 ani, am respins-o prin minciună?

Oare s-a întors roata și așa trebuie să plătesc pentru atunci sau e doar o atracție între zodii?

Iubirea nu greșește niciodată. Noi greșim pentru că uneori nu știm ce să facem cu ea

Iubirea nu greșește niciodată. Noi greșim pentru că uneori nu știm ce să facem cu ea.

Afirmațiile astea le-a postat pe facebook o fată pe care am cunoscut-o în această vară la un suc. Bănuiala mea e că a scris asta cu dedicație pentru mine, așteptând să-i cer să ne vedem a doua oară, dar asta e deja altă discuție.

Probabil că are dreptate. Niciodată nu am știut ce să fac atunci când mi s-a propus o relație. Mereu am fost luat prin surprindere, nu le văzusem pe respectivele ca pe niște iubite.

La fel s-a întâmplat și când am avut eu ceva de mărturisit…

De ce n-a fost nimic reciproc?

După ședința 1

Nu mi-am văzut niciodată părinții sărutându-se, cu excepția pozelor de la nuntă. Nu i-am văzut niciodată îmbrățișându-se… De fiecare dată când tata încerca un astfel de gest, mama îl respingea.

După ce am ajuns adolescent, nu m-a mai îmbrățișat nici pe mine. Poate că de vină am fost și eu, știți cum e la vârsta pubertății, când încercăm să ne îndepărtăm de părinți.

Am știut mereu că nu e bine cum a procedat ea, dar nu am realizat că am copiat-o, că de-aia nu am avut nicio relație de iubire.

Și uite așa am ajuns să îmbrățișez doar o pernă. 😆

Mai sunt și altele de zis, dar le păstrez pentru psiholog, ședința 2.

 

Hei, voi!

Ce mai faceți? Oare o să citească cineva această întrebare? Nu am mai scris nimic de vreo 7 luni și jumătate, adică de când locuiesc singur, cu toate că am mai avut momente în care am vrut să revin. Nu prea am reușit să-mi fac timp pentru postat, fiind ocupat acum cu lucruri de care nu mă știam gen spălarea vaselor sau folosirea fierului de călcat. 😆

Consider că am fost destul de tare în această perioadă, nu am avut vreo problemă în a locui singur și am încercat să mă întâlnesc cât mai des cu cei câțiva amici ai mei și cu rudele apropiate care mi-au mai rămas. De asemenea, am plecat cât de des am putut în excursii prin țară.

Pe plan sentimental am rămas tot un singuratic, doar că nu am mai simțit atracție pentru orele de plăcere plătită. Înainte nu am apreciat relațiile, dar acum îmi doresc mai mult ca oricând să am una.

Dacă înainte puteam să mă văd singur toată viața, acum nu pot să-mi mai imaginez așa ceva.

Sincer să fiu, îmi cam bubuie inima după cineva. Înainte îmi bubuia doar când o vedeam, acum îmi galopează la fiecare gând spre ea.

Complet singur

Singur am fost mereu, dar complet singur, niciodată! Îmi aveam părinții. Întâi s-a dus tata, acum a plecat și mama.

Astăzi încerc să nu plâng prea mult după ea, deși merită fluvii de lacrimi. Încerc să fiu optimist și să mă gândesc că tot răul ăsta va conduce spre ceva bun, că o să mă facă să-mi doresc să nu rămân așa, complet singur. Trebuie să descopăr că pot iubi și pe altcineva, că pot fi iubit la rându-mi de altcineva.

Mă temeam să o supăr. Nu voiam să o neliniștesc plecând la ore mai târzii să mă întâlnesc cu X sau cu Y, care poate ar fi fost fete bune pentru mine. Recunosc că mi s-ar fi potrivit de minune replica Hai rămâi cu mă-ta! și nu mi-e rușine deloc de asta. Așa a fost cel mai bine pentru inima ei prea grijulie.

Am rămas al nimănui, dar trebuie să schimb asta.